Dex alăturat

ALĂTURÁT, -Ă, alăturați, -te, adj. Care se află alături, care se află anexat. – V. alătura.

ALĂTURÁT, -Ă, alăturați, -te, adj. Învecinat. ♦ (Adverbial) Ca anexă; anexat. – V. alătura.

ALĂTURÁT adj. 1. v. învecinat. 2. (livr.) juxtapus. (Elemente ~.) 3. anex, anexat. (Documente ~ la memoriu.)

alăturát, -ă adj. Pus alăturea. Anexat: o adeverință alăturată scrisoriĭ. Adjacent: unghĭurĭ alăturate.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

A ALĂTURÁ alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături

A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lăturá vb. I] – V. alături.

ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură

alắtur și -éz, a -á v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.