ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBINÁR s. v. apicultor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albinár s. m., pl. albinári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink