Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: albi (verb tranzitiv) , albire (substantiv feminin)   
ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.V. albi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pânzei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Albire ≠ înnegrire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
albíre s. f., g.-d. art. albírii; pl. albíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți. /Din alb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ Intranz. A încărunți; a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci. Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) albi ≠ a (se) înnegri
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
albí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albésc, imperf. 3 sg. albeá; conj. prez. 3 sg. și pl. albeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s' aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)