Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: albi (verb tranzitiv) , albit (adjectiv)   
ALBÍT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÍT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALBÍT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALBÍT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, folosit în industria ceramicii. – Fr. albite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. 2. Fig. Strălucitor. – V. albi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍT adj. înălbit. (Pânză ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți. /Din alb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALBÍT1 m. Mineral incolor, verzui sau roșiatic folosit în ceramică. /<fr. albite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALBÍT2 ~tă (~ți, ~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. ~ de necazuri. /v. a albi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ Intranz. A încărunți; a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci. Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) albi ≠ a (se) înnegri
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
albí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albésc, imperf. 3 sg. albeá; conj. prez. 3 sg. și pl. albeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s' aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenușie, verzuie cu luciu sidefos și duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) și în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)