ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBIÚȚĂ s. v. albioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. albiúței, pl. albiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink