Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: alia (verb tranzitiv) , aliat (adjectiv)   
ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALIÁT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianță. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. // s.m. și f. Persoană, organizație, stat etc. care a intrat într-o alianță. / < alia, cf. fr. allié].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁT, -Ă I. adj. 1. unit printr-o alianță. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță. (< alia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. I. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALIÁT s. (înv.) soț, soție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Aliat ≠ adversar, dușman
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aliát adj. m., s. m. (sil. -li-at), pl. aliáți; f. sg. aliátă, pl. aliáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aliát, -ă adj. (fr. allié). Rudă pin [!] alianță. Confederat. – Pe la 1820 aliant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALIÁ ~éz tranz. 1) (metale sau metale și metaloizi) A combina prin topire (în vederea obținerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre state, popoare, grupări politice etc.) A încheia un tratat de alianță. 2) (despre persoane) A se înrudi prin căsătorie. /<fr. allier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este unit printr-o alianță. State ~te. 2) (despre metale) Căruia i s-a adăugat (prin topire) un alt element. /v. a alia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliéz, 3 sg. și pl. aliáză, 1 pl. aliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. aliéze; ger. aliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aliéz v. tr. (fr. allier, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur cu argint. V. refl. Mă confederez. Mă căsătoresc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALIA, RAMIZ (n. 1925), om politic albanez. Prim-secretar (din 1985) al C.C. al Partidului Muncii din Albania. Președinte al Prezidiului Adunării Populare (șef al statului) al Albaniei (1982-1992).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)