Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALINÁRE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. v. consolare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alináre s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALINÁ alín tranz. A face să se aline; a liniști; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALINÁ mă alín intranz. A ajunge la o stare de liniște; a se liniști; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALINÁ vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plâns și s-a ~.) 2. v. consola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aliná (-n, -át), vb. – A liniști, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pușcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aliná vb., ind. prez. 1 sg. alín, 3 sg. și pl. alínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alín, a -á v. tr. (lat. alléno, -áre, d. lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink