ALIZÉU, alizee, s. n. Vânt regulat care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcție opusă, de la NE spre SV (în emisfera nordică) și de la SE spre NV (în emisfera sudică). – Din fr. alizé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALIZÉU s.n. Vânt regulat care suflă tot timpul anului în regiunile tropicale, în emisfera boreală de la nord-est către sud-vest și în emisfera australă de la sud-est către nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alizé, cf. it. aliseo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
alizéu s. n., art. alizéul, pl. alizée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alizéŭ, -e adj., pl. f. tot e (fr. alizé). Vînturĭ alizee, acelea care suflă de la est spre vest între tropice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALIZÉU ~e n. mai ales la pl. Vânt regulat care suflă în timpul anului în regiunile tropicale și este îndreptat spre ecuator. /<fr. alizés
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALIZÉE s. n. pl. vânturi constante care bat tot timpul anului în regiunile tropicale. (< fr. alizés)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALIZÉE s. n. pl. Vânturi regulate care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale. – Fr. [vents] alizés.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink