ALOFÓN, alofone, s. n. (Fon.) Variantă pozițională a unui fonem. – Din fr. allophone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALOFÓN s.n. (Lingv.) Variantă a aceluiași sunet sau fonem. [< engl. allophone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context. (< fr. allophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
alofón s. n., pl. alofóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALOFÓN ~oáne n. livr. Variantă a aceluiași sunet sau fonem. /<fr. allophone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink