ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. – Din fr. alpin, lat. alpinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALPÍN, -Ă adj. Caracteristic munților Alpi. ♦ (P. ext.) Care se află, trăiește în regiunile muntoase înalte; alpestru. [Pl. -ni, -ne. / < fr. alpin, it. alpino, cf. Alpi – munți în Europa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALPÍN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte. – Fr. alpin (lat. lit. alpinus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALPÍN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alpín adj. m., pl. alpíni; f. sg. alpină, pl. alpíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alpín, -ă adj. (lat. alpinas). Care trăĭește saŭ crește pe Alpĭ saŭ pe alțĭ munțĭ înalțĭ: vînătorĭ alpinĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALPÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de munții Alpi și de regiunile muntoase înalte. Pășuni ~e. Sport ~. /<fr. alpin, lat. alpinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CINGHÍȚA ALPÍNĂ s. f. Pasăre mică (c. 18 cm), de cîrd, bună zburătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarnă în România în zonele alpine, cu capul cenușiu și restul penajului cafeniu-cenușiu deschis (Montifringilla nivalis).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink