ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALTÁIC, -Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. – Fr. altaïque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
altáic adj. m. (sil. -ta-ic), pl. altáici; f. sg. altáică, pl. altáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink