Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: altera (verb tranzitiv) , alterare (substantiv feminin)   
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. – V. altera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALTERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) altera; alterație. ♦ Descompunere. ♦ Schimbare, denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. [< altera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALTERÁRE s. 1. acrire, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire, stricare. (~ mâncării.) 2. v. râncezire. 3. v. poluare. 4. v. denaturare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alteráre s. f., g.-d. art. alterării; pl. alterări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALTERÁ ~éz tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALTERÁ se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. și pl. altereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alterațiúne f. (mlat. alterátio, -ónis). Schimbare în răŭ: alterarea sănătățiĭ. Schimbarea fețeĭ orĭ a vociĭ din cauza emoțiuniĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s' a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)