Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: altoi (vb.) (verb tranzitiv) , altoire (substantiv feminin)   
ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2; altoit1, altoială. – V. altoi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALTOÍRE s. v. inoculare, inoculație, vaccinare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
altoíre s. f., g.-d. art. altoírii; pl. altoíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
altoíre f. Acțiunea de a altoi.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALTOÍ ~iésc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, relații) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ALTOÍ vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
altoí (altoiésc, altoít), vb.1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var.Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
altoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)