ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre [!] prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink