ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecúș s. n.] – Aluneca + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALUNECÚȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALUNECÚȘ s. v. ghețuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alunecúș s. n., pl. alunecúșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alunecúș n., pl. -urĭ. Loc pe unde alunecĭ, cum ar fi din cauza poleĭuluĭ saŭ a noroĭuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink