Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: alunga (verb tranzitiv) , alungare (substantiv feminin)   
ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; izgonire. – V. alunga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; îndepărtare, izgonire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALUNGÁRE s. 1. v. izgonire. 2. v. surghiunire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alungáre s. f., g.-d. art. alungării; pl. alungări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alungáre f. Acțiunea de a alunga.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALUNGÁ alúng tranz. 1) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a fugări; a goni; a izgoni. 2) (ființe) A face să părăsească un loc, urmărind. 3) fig. (gânduri, stări sufletești etc.) A da la o parte; a înlătura. /<lat. allongare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga după...; a urmări, a fugări. Un dulce copilaș... alungă un fluturaș (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALUNGÁ vb. 1. v. izgoni. 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A alunga ≠ a chema, a primi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongarefr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung.Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
alungá vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. și pl. alúngă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alúng, a v. tr. (lat. allongare = elongare, de la longus, lung). Fugăresc: copilu alungă fluturiĭ. Exclud: a fost alungat din sală. V. refl. Mă ĭaŭ la goană: copiiĭ se alungă uniĭ pe alțiĭ, lupiĭ se alungă după pradă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)