ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Din alună + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
1) alunícă și -neá f., pl. ele (dim. d. alună). Achilee, o plantă din familia compuselor (Banat). Altă plantă (carum [saŭ bunium] bulbocástanum), înrudită cu baraboĭu, cu care se și confundă pe alocurĭ și are aceleașĭ rădăcinĭ unflate [!], care-s culinare, numită și măndănăc. V. și brîndușă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALUNÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la alună) Mic semn de culoare întunecată pe piele. [Var. alunea] /alună + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
alunícă/aluneá s. f., g.-d. art. alunélei; pl. alunéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink