ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /<lat. alluvium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALÚVIU s. v. holocen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alúviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. alúviul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink