ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negustor de alămuri. – Alamă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alămár s. m., pl. alămári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din alamă. /alamă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink