Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
AMÂNÁRE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMÂNÁRE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna.Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMÂNÁRE s. 1. (Transilv.) tămândare. (~ plecării.) 2. încetinire, întârziere. (~ producerii unui fenomen.) 3. întârziere, tărăgănare, tergiversare, (livr.) temporizare, (rar) tergiversațiune. (~ rezolvării unei probleme.) 4. v. păsuire. 5. v. prelungire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amânáre s. f., g.-d. art. amânării; pl. amânări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMÂNÁR s. n. v. amnar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî îndeplinirea unei acțiuni pentru un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – Din a3 + mâne.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMÂNÁR s. n. v. amnar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacție.) 3. a încetini, a întârzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să ~ pe altă dată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amânár, amânáre s.n. (reg.) 1. amnar 2. floare ce se face la capătul stâlpilor unei case țărănești
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
amâná vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. și pl. amână; conj. prez. 3 sg. și pl. amâne; ger. amânând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amîn, a v. tr. (a 4 și mîne). Las pe altă dată (împlinirea unuĭ lucru): a amîna o judecată, o plată, un examin [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
amînáre f. Lăsare pe altă dată: amînarea unuĭ proces.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)