Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: amărunt (adjectiv) , amărunți (verb tranzitiv)   
amărunțí, amărunțésc vb. IV (înv.) 1. a fărâma pământul, ca semințele să încolțească mai repede 2. a desface în părți mici, a detalia, a analiza
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
amănúnt și amărúnt n., pl. e, vechĭ urĭ (a 4 și mănunt, mărunt). Parte măruntă, particularitate, detaliŭ: amănuntele lupteĭ, o veste fără nicĭ un amănunt, a da amănunte, a intra (saŭ a te perde) în amănunte. Cu amănuntu saŭ cu de-a mănuntu [!] (maĭ exact de cît cu de amănuntu, ca și cu de-a sila), amănunțit, în detaliŭ: a povesti, a vinde cu de-a mănuntu. V. toptan și dibă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
amărúnt, V. amănunt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)