Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: amaneta (verb tranzitiv) , amanetare (substantiv feminin)   
AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.V. amaneta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMANETÁRE s. (pop.) zălogire. (~ unui bun.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amanetáre s. f., g.-d. art. amanetării; pl. amanetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A amaneta ≠ a răscumpăra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)