AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcației. – Din fr. amarrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AMARÁ ~éz tranz. 1) (nave) A lega de țărm sau de o altă navă. 2) (obiecte aflate pe o navă) A fixa, pentru a împiedica deplasarea în timpul navigației. /<fr. amarrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMĂRÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AMĂRÎ și A SE AMĂRÎ. 2) fig. Care este într-o stare sufletească apăsătoare; trist; mâhnit. /v. a amărî
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcație pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanț].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ Învechit, ponosit, uzat. – V. amărî.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMĂRÂT adj. 1. v. supărat. 2. nenorocit, prăpădit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amará vb., ind. prez. 1 sg. amaréz, 3 sg. și pl. amareáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; f. sg. amărâtă, pl. amărâte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amărît, -ă adj. (d. amărăsc). Foarte întristat, plin de amărăciune: un om amărît, o viață amărîtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink