AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut decât truda amarnică (DEȘLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi (ALECSANDRI). – Din amar2 + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Amarnic ≠ moale
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
amárnic adj. m., pl. amárnici; f. sg. amárnică, pl. amárnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amárnic, -ă adj. (d. amar). Est. Fam. Grozav, strașnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgîrcit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMÁRNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roțile scârțâiau ~. /amar + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; strașnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink