AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ambiént s. n, pl. ambiénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /<fr. ambient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink