AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ambigén2 s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AMBIGÉN s., adj. v. neutru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ambigén adj. m., pl. ambigéni; f. sg. ambigénă, pl. ambigéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival rar: (Gen) ~ (gen) neutru. /<lat. ambigenus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink