AMBIVALÉNT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBIVALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care prezintă ambivalență. [< fr. ambivalent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBIVALÉNT, -Ă adj. care prezintă ambivalență. (< fr. ambivalent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ambivalént adj. m., pl. ambivalénți; f. sg. ambivaléntă, pl. ambivalénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBIVALÉNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței. /<fr. ambivalent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink