AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBRANȘAMÉNT s. n. branșament.) (< fr. embranchement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După fr. embranchement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMBRANȘAMÉNT s. v. branșament.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBRANȘAMÉNT ~e n. Ramificație secundară a unei linii de cale ferată, a unei conducte de canalizare etc. /<fr. embranchement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink