AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr. ambulant, lat. ambulans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care-și exercită activitatea sau profesiunea trecând dintr-un loc în altul. – Fr. ambulant (lat. lit. ambulans, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambulánt, -ă adj. (lat. ámbulans, -ántis, d. ambulare, a umbla). Care umblă din loc în loc: negustor ambulant. Facut de ceĭ ce umblă din loc în loc: negoț ambulant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMBULÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se deplasează din loc în loc. Negustor ~. /<fr. ambulant, lat. ambulans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink