Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n' are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Instituție medicală care acordă asistență bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)