Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AMBUSCÁT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBUSCÁT, -Ă adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învârtit. [< fr. embusqué].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBUSCÁT, -Ă adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ambuscát adj. m., pl. ambuscáți; f. sg. ambuscátă, pl. ambuscáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ambuscát s. m., pl. ambuscáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBUSCÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ambuscá vb., ind. prez. 3 sg. ambuscheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink