AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMELIORÁȚIE s.f. 1. (Rar) Ameliorare. 2. (La pl.) Ansamblu de măsuri și de lucrări aplicate pe terenurile degradate sau amenințate de a deveni neproductive, în scopul de a le îmbunătăți condițiile de fertilitate. [Gen. -iei, var. ameliorațiune s.f. / < fr. amélioration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMELIORÁȚIE s. f. 1. ameliorare. 2. (pl.) îmbunătățiri funciare. (< fr. amélioration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMELIORÁȚIE s. 1. v. ameliorare. 2. (la pl.) v. îmbunătățiri funciare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amelioráție s. f. (sil. -li-o-, -ți-e), art. amelioráția (sil. -ți-a), g.-d. art. amelioráției; pl. amelioráții, art. amelioráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMELIORÁȚIE ~i f. 1) v. A AMELIORA și A SE AMELIORA. 2) la pl. Îmbunătățire a fertilității unor terenuri degradate sau neproductive. /<fr. amélioration
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ameliorațiúne f. (fr. amélioration; lat. meliorátio, -ónis). Îmbunătățire. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink