AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMÉNT s.m. Inflorescență în formă de ciorchine; mâțișor. [< it. amento, cf. lat. amentum – ciorchine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMÉNT s. m. inflorescență racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâțișor. (< it. amento, lat. amentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori, formată din floricele foarte mici îngrămădite de-a lungul unui ax și atârnând ca un ciucure. – It. amento (lat. lit. amentum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMÉNT s. (BOT.) (pop.) mâțișor, rânsă, (reg.) mărțișor, mâț, mugur. (~ul salciei atârnă ca un ciucure.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amént s. m., pl. aménți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amént n., pl. e (lat. amentum). Bot. Floricele micĭ de tot grămădite una lîngă alta și care formează un cĭucure. – Pop. se zice mițișor și rinză.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMÉNT ~ți m. (la nuc, alun, salcie) Inflorescență cu flori foarte mici, dispuse pe o axă, care atârnă ca un ciucure; mâțișor. /<lat. amentum, it. amento
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink