Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului. – Din ameți + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMEȚEÁLĂ s. 1. (MED.) vertij, vârtej, (înv.) scutură (A simțit o ~.) 2. v. buimăceală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amețeálă s. f., g.-d. art. amețélii; pl. amețéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amețeálă f., pl. elĭ. Stare bolnăvicioasă în care ți se pare că lucrurile se învîrtesc și care provine din învîrtire, din anemie, din osteneală, din băuturĭ alcoolice, din fumat ș. a.: copiiĭ s' aŭ învîrtit pînă ce ĭ-a apucat amețeala.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMEȚEÁLĂ ~éli f. Stare patologică caracterizată prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.-D. amețelii] /a ameți + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)