AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMFIMÁCRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
amfimácru s. m. (sil. -cru), art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink