AMINOACÍD, aminoacizi, s. m. Substanță specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezență în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în componența proteinelor. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMINOACÍD s. m. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor. (< fr. aminoacide)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMINOACÍD ~zi m. Acid organic, constituent principal al materiei vii, intrând în compoziția proteinelor. [Sil. -no-a-] /<fr. aminoacide
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMINOACÍZI s.m.pl. Substanțe organice, componenți ai proteinelor, care se găsesc liberi în cantități mici în organismele viețuitoarelor. [Sg. aminoacid. / < fr. aminoacides].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink