Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aminti (verb tranzitiv) , amintire (substantiv feminin)   
AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AMINTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menționa. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-și rememora. /Din aminte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMINTÍRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți ~ cum erai acum doi ani?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aminteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amintésc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem în memorie: Ĭ-am amintit toate. Pomenesc, menționez: a amintit și asta. V. intr. A amintit și de asta. Îmĭ amintesc, îmĭ aduc aminte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)