Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMORȚEÁLĂ s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Amorțeală ≠ dezmorțeală
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
amorțeálă s. f., g.-d, art. amorțélii; pl. amorțéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amorțeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ amorțit: ursu stă ĭarna în amorțeală, (fig.) un orășel în amorțeală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMORȚEÁLĂ ~éli f. Insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a lui; stare a celui amorțit. [G.- D. amorțelii] /a amorți + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)