AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMULÉTĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMULÉTĂ s. f. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș. (< fr. amulette, lat. amuletum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș. – Fr. amulette (lat. lit. amuletum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMULÉTĂ s. fetiș, talisman, (franțuzism) porte-bonheur, (înv.) advar, baier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amulétă s. f., pl. amuléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMULÉTĂ ~e f. Obiect mic căruia i se atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. /<fr. amulette, lat. amuletum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink