Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: amărâre (substantiv feminin) , amărî (verb tranzitiv)   
AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
amărâre s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AMĂRÎ́ ~ăsc tranz. A face să se amărască. /<lat. amarire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AMĂRÎ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni (mai) amar. 2) fig. A deveni amărât; a se întrista; a se scârbi. /< lat. amarire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMĂRÎ vb. v. mâhni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amărî vb., ind. prez. 1sg. și 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amărá; conj. prez. 3 sg. și pl. amăráscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amărắsc, a v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)