ANABAPTÍSM s. n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANABAPTÍSM n. Doctrină religioasă care preconizează botezul la o vârstă matură. /<fr. anabaptisme, germ. Anabaptismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului. (< fr. anabaptisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANABAPTÍSM s. n. Sectă religioasă ai cărei adepți erau botezați (a doua oară) la vârsta adultă. – Fr. anabaptisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anabaptísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anabaptízm n., pl. e (vgr. anabaptismós). Doctrina anabaptiștilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANABAPTÍSM (< fr. {i}; {s} gr. ana- „din nou” + baptizo „a boteza”) s. n. Doctrină a unei secte politico-religioase cu centrul la Münster, care preconiza botezarea la vârsta adultă. A constituit la începutul sec. 16 ramura plebeiană a Reformei. Conducători: Th. Münzer, Jean de Leyda ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink