ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care e compus în maniera poeziei e*****e de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întilnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-]. – Din fr. anacréonthique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANACREÓNTIC, -Ă adj. (Rar) În genul poeziilor atribuite lui Anacreon, care se distingeau prin veselie, grație și delicatețe. ◊ Vers anacreontic = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. [Pron. -cre-on-. / < fr. anacréontique, cf. Anacreon – poet liric grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANACREÓNTIC, -Ă adj. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale. ♦ vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. (< fr. anacréontique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cântat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anacreóntic adj. m. (sil. -cre-on-), pl. anacreóntici; f. sg. anacreóntică, pl. anacreóntice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anacreóntic, -ă adj. Ușor, grațios, bachic, ca odele poetuluĭ grecesc Anacreonte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANACREÓNTIC ~că (~ci, ~ce) Care este scris în genul poeziilor de dragoste ale poetului grec antic Anacreon. Versuri ~ce. /<lat. anacreonticus, fr. anacréontique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink