ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anacrónic adj. (sil. -cro-) → cronic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un anacronism; propriu anacronismului. /<fr. anachronique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink