ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANACRONÍSM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anacronísm s. n. (sil. -cro-), pl. anacronísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANACRONÍSM ~e n. 1) Eroare la fixarea unei date. 2) Fapt, obicei, opinie sau idee perimată. [Sil. -na-cro-] /<fr. anachronisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
anacronízm n., pl. e (vgr. ana-hronismós, d. aná, înapoĭ și hrónos, timp. V. sincronizm). Greșală [!] de cronologie, cum ar fi reprezentarea luĭ Cezar în costumu lui Napoleon. Aducerea unuĭ lucru care a fost dat uĭtăriĭ și nu maĭ place azĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink