ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANAHORÉTIC, -Ă adj. De anahoret; (p. ext.) modest, sărăcăcios. [Cf. fr. anachorétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANAHORÉTIC, -Ă adj. de anahoret; (fig.) (< fr. anacho-rétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -e, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Fr. anachorétique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anahorétic adj. m., pl. anahorétici; f. sg. anahorétică, pl. anahorétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink