Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: ana (substantiv feminin) , anal (adjectiv) , anale (substantiv feminin)   
ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANÁLE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiseț; cronică. 2) Publicație științifică periodică. /<lat., fr. annales
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANÁLE s.f.pl. 1. Scriere cu caracter istoric în care evenimentele sunt povestite an de an. V. cronică. 2. Publicație științifică periodică. V. anuar. [Cf. lat., fr. annales].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANÁLE s. f. pl. 1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an. 2. publicație științifică periodică. (< fr., lat. annales)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii (v. cronică, letopiseț); p. ext. istorie a unui popor. Analele de la Bistrița. 2. Publicație științifică periodică. Analele româno-sovietice.Fr. annales (lat. lit. annales).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anále s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anále f. pl. (lat. annales, d. annus, an). Scriere care povestește faptele an cu an, cronică: analele luĭ Tacit, ale luĭ Șincaĭ. Publicațiune anuală pin [!] care o societate își arată activitatea: analele Academiiĭ româneștĭ. Istorie, faptele omeniriĭ: lucru unic în analele lumiĭ. V. anuar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de anus; propriu anusului. /<fr. anal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANÁL, -Ă adj. De (la) anus; al anusului. [< fr. anal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANA- pref. „în sens contrar”, „din nou”, „în sus”, „în afară”. (< fr. ana-, cf. gr. ana)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANÁL, -Ă adj. referitor la anus. (< fr. anal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANÁ s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. Nervi anali.Fr. anal.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anál adj. m., pl. análi; f. sg. análă, pl. anále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anál, -ă adj. (d. anus; fr. anal). Anat. Al anusuluĭ: orificiu anal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Țării Românești, și soția țarului bulgar Ivan Srațimir.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în fața lui, apoi în fața ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soție a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA, lac glaciar în M-ții Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA COMNENA (1083-c. 1153), istoric bizantin. Fiica împăratului Alexios I Comnenul, căruia i-a consacrat opera ei „Alexiada” (evenimentele din anii 1068-1118), izvor prețios și pentru istoria României.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franței. Soția lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din garda imperială.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, publicație anuală a Academiei Române în care sînt consemnate aspectele cu caracter general, științific, organizatoric și administrativ: adunările generale, alegerile de noi membri, membrii decedați, structura și componența Academiei și a conducerii sale, manifestările științifice organizate de secțiile, filialele, comisiile și institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recepție, sărbătoriri, aniversări și comemorări ale unor personalități și evenimente importante din istoria poporului român, a științei și culturii românești și universale. Au apărut începînd cu anul 1869, tomul I cuprinzînd sesiunile anilor 1867, 1868 și 1869, în mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 și 1987-1989 se află în curs de elaborare și publicare. Pentru perioada 1878-1920 există un indice bibliografic de nume și materii. Cu anul 1990 începe editarea unei noi serii a A.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ANA STUART, regină a Angliei și Scoției (1702-1714). În timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scoția, formînd Marea Britanie (1707) și a participat la Războiul pentru Succesiune Spaniolă (1701-1714).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SANTA ANA 1. Oraș în V Rep. El Salvador, situat la 56 km NV de San Salvador, la 32 km E de granița cu Guatelama și la 16 km N de vulcanul Santa Ana (2.365 m alt.); centrul ad-tiv al departamentului omonim; 164,5 mii loc. (2000), al doilea oraș ca mărime al țării. Nod rutier pe șoseaua panamericană. Centru comercial pentru cafea și trestie de zahăr. Ind. de prelucr. a lemnului (mobilă), cafelei, textilă, pielăriei și încălțămintei, alim. (zahăr, băuturi alcoolice). Turism. Universitate. Teatru Național. Catedrală gotică. Biserica El Calvario, în stil colonial. Cunoscut cu numele Santa Ana după 1708. 2. Oraș în VSV S.U.A. (California), situat pe râul omonim, la poalele m-ților Santa Ana, la 53 km SE de Los Angeles; 337,9 mii loc. (2000). Constr. de avioane și de componente electronice. Ind. chimică și de prelucr. a cauciucului. Producție de fibre de sticlă, de articole sportive și de radiouri. Centru comercial. Muzeu de istorie. Muzeu în aer liber cu colecții de avioane vechi. Fundat în 1869.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)