ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă originară din țările calde, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANANÁS s.m. Plantă erbacee exotică cu fructe foarte gustoase. ♦ Fructul comestibil al acestei plante cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. [< fr. ananas < cuv. tupiguarani].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANANÁS s. m. plantă erbacee originară din America tropicală, cu fructe mari, cărnoase. (< fr., sp. ananas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee originară din țările calde (Ananas sativus sau Bromelia ananas). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Fr. ananas.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ananás s. m., pl. ananáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ananás m. (fr. ananas, sp. anana, pg. ananaz, cuv. caraib). O plantă spinoasă din America de sud și Antile, cultivată azĭ și aĭurea în climele calde (anánas sativus). Fructu eĭ, de forma unuĭ mare pepene galben, parfumat și delicios. Adj. fix. Pere ananas, pere cu gust și miros de ananas.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANANÁS ~și m. 1) Plantă erbacee exotică cu frunze lungi și tulpina scurtă, ale cărei fructe comestibile sunt foarte gustoase și aromate. 2) Fructul acestei plante. /<fr. ananas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink