ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANÁRHIC, -Ă adj. Referitor la anarhie; dezorganizat, haotic. ♦ Care arată nesupunere, indisciplină. [Cf. fr. anarchique, it. anarchico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. sg. anárhică, pl. anárhice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anárhic, -ă adj. (d. anarhie). Relativ la anarhie, de anarhie: spirit anarhic. Adv. În mod anarhic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANÁRHIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de anarhie; propriu anarhiei. /<fr. anarchique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink