Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. – Fr. anastrophe (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
anastrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anastrófă f., pl. e (vgr. anastrophé, d. strépho, întorc). Ret. Inversiune: te du îld. du-te.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANASTRÓFĂ ~e f. Procedeu stilistic care constă în inversarea ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. /<fr. anastrophe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)