Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANATÉMĂ s. f. excludere a cuiva din sânul bisericii. (< fr. anathème, lat., gr. anathema)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [Acc. și: anátemă] – Ngr. anatema.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ANATÉMĂ s. v. excomunicare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anátemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema.Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema.Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
anatémă f., pl. e (vgr. și ngr. anáthema, cu e scurt, „prinos, afurisenie”, confundat cu anathéma, cu e lung, „prinos, podoabă”; lat. anáthema și -éma; it. anátema și -éma. V. apotemă, natimă și temă). Afurisenie, excomunicare, blestem solemn din partea bisericiĭ. – Vechĭ (după vsl.), pl. ĭ (ca patimĭ), anátimă, anátemă și anáftimă. A fi anatĭma, a fi afurisit, blestemat, excomunicat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANATÉMĂ ~e f. bis. Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie. [G.-D. anatemei; Acc. și anátemă] /<ngr. anathéma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
anátemă/anatémă s. f., g.-d. art. anátemei/anatémei; pl. anáteme/anatéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)